Home » poezie » Ploaia

Ploaia


ce cade necontenit
îmi mângâie uşor pielea sticloasă
trece prin ochi şi-i face să crească
să iasă din orbite
să se răsucească de două ori în jos
şi de infinite ori în sus
nicicând nu au mai plâns ochii ăştia orbi
peste noi
pe noi
au orbit de tot
au înnebunit
sau poate că ăla de ţi-am zis
a zis că trebuie să ne mai spălăm şi noi
din când în când…

Advertisements

3 thoughts on “Ploaia

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s