Unde ai plecat?


ia mâna ridic-o sus de tot
până înţepi cerul cu degetul arătător
dislocă-ţi mâna din umăr
foloseşte-o drept portavoce crainic TV
mentalitatea ta mă doboară în pământ

pironeşte-mi creierul în nişte electrozi

pentru că iubirea este ceva total interzis pentru noi

Advertisements

Zahăr, romanţă şi adolescentism sau Claudia Samoilă citind


Vinerea trecută, în cadrul şedinţei de cenaclu Noduri şi semne, ne-a citit Claudia Samoilă un grupaj de poeme.

râsete şi priviri pe fundal

*
când
te auzeam
din ce
în ce mai
încet,

îţi miroseam
urmele
lăsate,
cămăşile,

aerul

Primul care a deschis seara a fost Radu Vartolomei, care s-a referit la texte ca fiind nişte deja-vu-uri (textele citite acum seamănă izbitor cu textele citite ultima oară de Claudia). Radu a spus că ea ar trebui să scrie mai mult proză, deoarece are tendinţa de a povesti poezia, de a o explica şi detalia. Spre exemplu, poezia Joc, joacă nu i-a plăcut, însă pus într-o structură prozaică, textul ar fi fost poate mult mai reuşit, susţine Radu.

Mai departe, Andrei Velea a spus ca o observaţie generală că e prea multă inocenţă şi prea multă indulgenţă prezentă în text cu care Claudia tratează subiectele, datorită vârstei. Acesta spunea că uneori este frumoasă (poezia), imaginile sunt bine urmărite. Primele două texte sunt mai reuşite şi mai savuroase decât restul textelor. Cred că ar reuşi să facă ceva mai interesant de-atât. Trebuie să vii cu ceva, nu doar să lansezi o idee. Scrii curat şi inteligent – însă mai mult curaj trebuie. Păşeşte într-o lume a ideilor mai coruptă.

Stela Iorga, continuând seria părerilor (critice), spunea că îi place de Radu că le trânteşte poate nu la fel de periat cum le spune dânsa, însă cu siguranţă sunt pe aceeaşi lungime de undă. Revenind la Claudia, Stela spunea despre Claudia că nu crede că are vocaţie către lirism.
La modul în care te-ai prezentat data trecută, e o repetiţie. Dacă ai să mai scrii, nu mai scrie ca nişte mici adnotări inteligente.
Formulări anoste, stângace – nu am găsit acea sclipire care anunţă un poet. Nu ştiu care este vocaţia ta ca scriitor, însă nu mi se pare a fi poezia. Trebuie să scrii până la anxietate, cum îmi spunea într-o zi Nicoleta. Ai graţie şi sentiment, ai inteligenţă din belşug. Acum, să nu crezi că cer tragism în poezie, însă cred că drumul tău este puţin cotit faţă de lirica propriu-zisă. Unele imagini mi-au plăcut.

Nona Tatiana Ciofu, care a cam absentat la cenaclu, spune că nu ar trebui reproşată inteligenţa şi candoarea pe care le posedă Claudia. Făcând abstracţie de vârstă şi toate celelalte elemente, Nona spunea că-şi dă seama cu cine are de-a face. În poezie te forţezi mai mult decât în proză. Nu ajungi acolo unde ar trebui. Titlurile mi se par nepotrivite. Sunt persoane care au acest har de a scrie poezie încă de la naştere, cum spunea dna. Stela – la tine lipseşte poezia. Nu pot spune că nu ai talent, poezia e reuşită, însă trebuie să scapi de aceşti paraziţi şi las-o aşa cum vine. Scapă de balast!

Anca Şerban Gaiu spunea că ea nu a citit decât nişte fulguraţii poetice adolescentine, c-un lirism mult prea diluat; faţă de textele anterioare, se vede un regres mic. Am senzaţia că în poemele anterioare pasajele erau mai reuşite. Anca spunea că poezia are un oarece lirism, însă nu e de-ajuns. Singura expresie care pune punctul pe i, spune Anca, este şi iubeam fiecare cuvânt prădat de vânt (nu e varianta din text (?), ci o adaptare – n.ed.)

Cristina Dobreanu vine tare din urmă şi spune că poeziile sunt de suprafaţă, poţi scrie despre orice, însă cauza superficialităţii pare a fi trăirea la nivel superficial (puţină experienţă de viaţă). Are un minim de poezie, însă e prea canalizată pe formă, şi mai puţin pe esenţă.

Florin Chitic a spus că lui  i se par imagini din viaţa ei – poeziile. Poate au fost prea încărcate şi nu a reuşit să exprime ceea e şi-a dorit (adică a simţit prea mult, iar acea simţire a fost poate prea profundă pentru a putea fi redată exact, astfel pierzându-se în detalii ce i-au îngreunat poezia – n.ed.).

Nicoleta Onofrei i-a recomandat Claudiei să ermetizeze mai mult, să fie mai la obiect cu poezia.

Andra Pelineagră a spus că în poezia citită azi, ea a văzut o luptă între femeia Claudia şi copila Claudia (luptă ce se dă de obicei în pragul unei crize a vârstei, sugestie). E o chestie de vârstă pe care o va controla. În general poezia e omogenă, iar pe parcurs îşi va fixa şi un stil mai filosofic, mai matur.

Laurenţiu Pascal a spus că ea, Claudia, are sentimentul şi povestea, dar nu are cuvânt – ci cuvinte.
De dragul de a explica încarcă expresia. Are nevoie de mai multă experienţă în trăirile personale, are de unde pleca înspre poezie.

Mihaela Huhu spunea că i se par nişte texte care curg lin, prea lin, pe alocuri sunt sunt prea zaharoase, iar eu, ca cititor, am nevoie de ceva mai sărat.

Gabriel Ghimpu, clasic – atrag atenţia felului în care te exprimi. Din neatenţie scapi formulări nereuşite!

Eu consider că poezia citită de Claudia este o poezie destul de faină, cu mica observaţie că, pe alocuri, se concentrează mai mult pe formă, decât pe esenţă. Probabil ar trebui să fie mai atentă la ce vrea să spună, nu cum vrea să spună. Experimentele literare sunt şi ele bine-venite, ar ajuta-o să descopere ce stil de a scrie poezie i se potriveşte cel mai bine. În rest, poeziile mi-au plăcut.

Data viitoare ne va citi Alexandru Maria – proză. Iar pe această cale aş dori să anunţ că de săptămâna viitoare cronica va apărea în continuare pe blog, însă o va redacta altcineva, deoarece eu plec o perioadă la rude şi nu voi avea cum să accesez acest blog. Sper doar că va apărea mereu, dar, dacă nu, asta e.

Click!

Nemesis


e noapte

strigoii se ridică
pe oasele de pe jos ca pe-o cruce
să atingă cerul şi
să-i soarbă toată apa
să-l sece de cerimea sa

strigoii urlă demenţi
urmăresc luna s-o prindă
şi să se-nfrupte din virginitatea ei
vor să devină umblători

vor să-l facă de-al lor
pe ăla care a-nrăznit să nu moară

aşteaptă…
şi-aşteaptă

Muzici


Vă ofer spre a asculta nişte melodii care-mi plac, care sunt cum sunt.

Începem cu Jason Mraz, care e Lucky!

Continuăm cu… … Evanescence şi al lor My Immortal, foarte tare piesa, videoclipul e artistic!

În derularea emoţiilor mele muzicalistice, vă ofer şi ceva old school, anume Dan Spătaru şi eternul său Nu m-am gândit la despărţire.

Şi… deşi nu aş vrea să închei aici cu şlagărele emoţionalistice, însă…
… în încheiere vă ofer Cargo şi al lor Dacă ploaia s-ar opri!

Cam atât vă ofer din melodiile care-mi plac. Puse într-un moment de răspântie şi de ne-norocire, vi le ofer să le ascultaţi cu aceeaşi căldură, fericire sau melancolie cu care le ascult şi eu! Să nu luaţi totul, dar chiar totul – adlitteram.

Mulţumesc!

Ultima zi


Asta e ultima zi în care voi mai sta pe-aici, pe blog şi messenger. Plec, cum am spus mai înainte, la mătuşa mea, plec departe, nu pe marte, dar departe. Îmi va fi dor să vă citesc, să discut cu voi, îmi va fi dor de anumite persoane. Mă rog, nu sunt lacrimogen sau ştiu eu cum – ci sincer. Adevărul e ca îmi va fi dor de anumite persoane pe care nu vreau să le enumăr, dar care sper că se simt, îmi va fi dor de cenaclul Noduri şi semne, de membrii acestuia.

Însă ne vom revedea cu bine, sper, în septembrie, atunci când voi reveni aici. Chiar aici.

În încheiere aş dori să vă urez o vacanţă plăcută în continuare, zile însorite şi… cam atât. În rest nu prea am ce să vă urez.

A, da: Sretan rođendan Diana – atunci când va veni ziua!