Home » eseu » Atac

Atac


ideea de obiectivitate este o iluzie, nu există obiectivism, altfel Dumnezeu nu ar sta sus, nu ar sta la adăpost şi nu ar spune că doar cei buni intră în Rai, nu ar fi stabilit El regulile.

nu există speranţă, pentru că noi suntem prea subiectivi, nu ne putem goli de noi înşine pentru a accede către al 9-lea nivel al conştiinţei propus de Buddha înainte ca noi să ne putem stăpâni instinctele care au evoluat din ce în ce mai mult în noi, iar noi, în loc să evoluăm spiritual, am regresat.

suntem nişte homo sapiens primordiali ajunşi în penultimul mileniu de existenţă fizică (metafizicul nu mai există de mult, l-am îngropat în spatele Bisericii împrejmuite de un gard mare din sârmă ruginită)

aşa suntem noi, oamenii. nu mai suntem Oameni. am decăzut din starea noastră serafică. dar nu ne plângem!

deloc! suntem ca nişte paraziţi care, odată ce şi-au secat victima, trec mai departe cu indiferenţa unei stele care moare! reci!

dar nu ne plângem, suntem o iluzie, o idee decăzută.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s