Home » eseu » o chestie

o chestie


suntem supuşi unor condiţii de trai inadecvate. suntem indiferenţi la timpul care trece râzând în hohote uneori pe lângă noi. suntem orbi în faţa unor melanjuri socio-culturale sau a unor proiecte economice ce ne-ar putea ridica din păcat.

nimic nu m-ar face mai fericit decât să pot să-mi deschid palmele, să separ cerul de pământ, să unesc lumina cu-ntunericul şi să unesc apa cu pământul. să fiu şi eu un Dumnezeu mai mic, desigur – nu ca Lucifer. nu doresc să fiu mai presus ca Dumnezeu. e practic imposibil

nimeni nu poate fi mai perfect decât perfecţiunea însăşi, aşa cum nimeni nu poate atinge infinitul. nici infinitul nu se poate ajunge pe sine.

suntem ciudaţi. suntem ori fiinţe divine, scăpate pe jos de Creator când ne scotea din el ca femeia fătul, ori am evoluat din maimuţele lui Vonnegut sau am fost plantaţi aici de fiinţe supradimensionate, cu creierul ieşindu-le din craniu, cu tentacule şi ochi mari cât pumnul

cine ştie? poate că ei sunt deja printre noi!, dar noi nu-i vedem

suntem ignora(n)ţi faţă de tot ce e în jur! ştiaţi?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s