Home » Cronică de cenaclu » “Bietul meu salcâm”

“Bietul meu salcâm”


Vinerea trecută ne-a citit Ion Avram un fragment de proză intitulat Manase.

De la soare… Şi de la sufletul lui care l-a văzut cel mare de când l-a văzut prima oară. Şi-acum, deodată, să nu-l mai vadă cel mare ca pe cel mai mare dintre toţi, ci să-l vadă cel mare ca pe cel mai bătrân dintre toţi…

Clatină uşor capul*, stânga, dreapta, cu domoală tristeţe. Ceasul meu salcâmul… Bietul meu ceas!

Că şi el, salcâmul, m-o fi privind cu ochii lui de salcâm şi-o fi gândind cu gândurile lui de salcâm: Iată omul meu cel singur!, o fi gândind. Cum umblă de colo-colo prin ogradă cu gândurile lui de om, privind stânga, dreapta cu ochii lui de om. Privindu-mă. […] Omul meu cel singur!… Ceasul meu, omul!… Bietul meu ceas! – aşa, poate, gândeşte salcâmul, privindu-mă cum umblu de colo-colo prin ogradă, prin grădină, cu gândurile mele, cu ochii mei de om, privindu-l.

Primul care a deshis seara a fost domnul Sterian Vicol, care a spus că fragmentul de proză citit de Ion Avram este un elogiu adus salcâmului. Acesta, salcâmul, devine simbol. Proza sa este în continuare proza sa (romanul în lucru al său).

Apoi, Victor Cilincă a afirmat că, de fapt, fragmentul este un poem în proză. E la locul lui în roman, dar, în acelaşi timp, detaşabil. Are un anumit ritm, o anumită sinceritate şi dă impresia unui om care trăieşte simplu. Victor Cilincă a admis că sunt fragmente ale căror poezie îl duc cu gândul la Biblie (fragmentele citite de Ion Avram până la momentul prezent). Exemplu: “[…]Cum umbla de colo-colo, privind cu ochiul său de om.”

În continuare, Stela Iorga a remarcat că nu sunt abateri de la stilul său, dar m-a atras melancolia tipic balcanică ce se degajă din textul de faţă. I-a plăcut răsturnarea de situaţie dintre unul dintre eroii romanului şi perspectiva salcâmului faţă de respectivul erou.

Continuând, Elena Donea (care va citi data viitoare) a avut de spus că textul este uşor ludic, în care se vede că salcâmul este centrul universului fragmentului de proză citit. Este un fel de corespondent în lumea reală, umană. Îmi plac repetiţiile (tipice lui Ion Avram – n.a.), mi-a plăcut şi expresia îţi ţiuie sufletul de singurătate.

Claudia Samoilă, un alt membru al cenaclului, ne-a împărtăşit părerea ei cum că îi place felul în care ideea este aşezată în text. Omul din salcâm şi salcâmul din om. La fel de mult i-a plăcut şi comicul cu care proza se sfârşea.

Gabriel Ghimpu, ca de obicei, a avut câteva mici obiecţii gramaticale – Nu sună bine clatină capul uşor (propoziţia originală – n.a.). Atât.

Florin Chitic a spus că i-a plăcut ideea textului. I s-a părut faină.

Nicoleta OnofreiPrinde foarte bine singurătatea copilului care pleacă, prinde ritmul vieţii de la ţară.

Cristina Dobreanu a considerat că textul, dacă ar fi împărţit în două părţi, nu ar rezona, deoarece prima parte este mai suplă, iar a doua este diametral opusă.

Florin Buzdugan – cronicarul cenaclului care vă oferă în fiecare vineri cronica, a spus că textul prezent este mai mult o parabolă. Salcâmul devine un simbol al trecutului. Un fel de album supradimensionat în care omul se regăseşte încă de când era copil, dar, în acelaşi timp, salcâmul se regăseşte în amintirile omului; cei doi devin o oglindă – primul se regăseşte în al doilea. Bine realizat, uşor poetic.

Data viitoare, la ora 18:00 (6:00 pm), ne va citi Elena Donea poezie.

Pentru mai multe referinţe, vizitaţi site-ul cenaclului dând click aici.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s