Home » Cronică de cenaclu » Dragostea din poezie, poezia din om

Dragostea din poezie, poezia din om


Vineri, pe 1 octombrie, într-o seară rece de toamnă, Elena Donea ne-a citit un grupaj de poeme intitulate Alte dorinţe decât cele pe care le ştiai tu:

Scrisoare

Creionul încă roade foaia nescrisă pentru tine
Urma să încep cu “Dragul meu pui de om”
Să zgârâi cu degetele cuvinte, cuvinte
Aşa cum îţi plac –
Cum se prinde negreala de unghii când încerc
Să-ţi spun “Îmi eşti drag!”
Cum fac gimnastică înainte să închei
“Cu dragoste, ” – fac o sfoară perfectă cu degetele
Elena.

Primul care a deschis seara a fost, ca de obicei, Ion Avram, care a spus că textele citite au o notă de maturitate şi de dramatic, ceea ce data trecută nu a observat. Textul Vacanţa este o mărturisire în acest sens. Englezismele trebuie înlocuite cu românismele (deşi termenul pare vulgar). Adică să renunţe la cuvintele în engleză şi să pună în schimb corespondentul lor din limba română. Am găsit o serie de expresii foarte frumoase, de exemplu: Tu nu vezi. Dar cerul se mişcă mai repede în urma ta; Apoi îmi puneai flori de gheaţă în păr. Remaracbilă este şi nota de sinceritate, dar şi nota de romantism care nu fac rău textelor.
Mi se pare o grupare potrivită a textelor. Aş putea afirma că are o voce poetică în formare şi, dacă o îngrijeşte, care poate evolua.

În continuare, Anca Şerban Gaiu le-a denominat drept poeme de stare, de dragoste. Însă nu orice fel de dragoste, ci o dragoste mare, curată (cu peştişori mici din acvariu). Atmosfera este foarte tare, e punctul forte al textelor. Are zone uşor, dar uşor adolsecentine, cum ar fi: Cum? Tu nu ştii că iubirea mea se naşte din îndoială?

În prima pagină, textul este mai diluat, dar în pagina a doua textul devine mai concentrat.

Continui, şi spun că Stelei Iorga i-au sărit ochii pe originalitatea textelor. Acest lucru denotă, în viziunea Stelei Iorga, o voce poetică deja maturizată, contrar vârstei Elenei. Totuşi, există şi mici retorisme: Cum? Tu nu ştii că iubirea mea se naşte din îndoială?

Acesteia i se par mai narative faţă de celelalte texte. Asta poate reprezenta o dilemă deoarece nu se ştie pe ce drum va continua Elena cea mică să păşească (proză sau poezie?)

Mai departe, Cristina Dobreanu a agreat textele, i-au plăcut textele. Sunt foarte multe care rezistă. Nu mi-a plăcut exprimarea recunosc că nu pot să recunosc (la care Ion Avram a argumentat faptul că Elena nu a putut rezista tentaţiei jocului de cuvinte). Cristinei îi place faptul că Elena lasă în poezie un anume fel de îndoială, sau, mai bine spus, lasă în text să plutească suspansul. Mi-a plăcut mult poezia Banca cu luna, e deosebit poemul. Ai o voce a ta, şi asta se vede în fiecare text.

Am ajuns la jumătatea Cronicii, iar Nicoleta Onofrei a remarcat câteva expresii la care se poate renunţa. Nicoleta observă un joc dublu al Elenei:
– un joc inocent, cald;
– un joc dureros, absurd şi morbid.

Andrei Velea, un veritabil critic literar, a gustat şi el din textele Elenei. A admirat faptul că, spre deosebire de alţi adolescenţi, Elena nu duce totul la macabru. Nu eşti o fire reflexivă, nu înşiri ideile şi nu vii să le citeşti în cadrul unui cenaclu, sperând că va ieşi ceva bun.
Textele stau mai toate în picioare, se vede că ai ştiinţa alegerii versurilor (n.a.)

Samoilă Claudia crede că unele poezii nu sunt la fel de accentuate ca celelalte. Însă nici nu poate spune că nu curg una din alta.

Alina Hamza a apreciat originalitatea textelor (îi sunt proprii, personale şi inviolabile Elenei – n.a.)

Daniela Gheorghiţă spune aşa: colajul este destul de interesant, am remarcat că nu se lasă dusă de valul adolescentin, ci evadează în maturitate.

Ultima, dar nu cea din urmă, Alexandra Andreea Creţu este foarte familiarizată cu poezia Elenei. A făcut o trecere bruscă de la copilărie la maturitate, ceea ce m-a şocat puţin.

Iar Gabriel Ghimpu a remarcat cacofonia din titlul unei poezii, anume Banca cu Luna, sugerându-i o altă formulare.

Atât. Eu, pentru că nu am fost inclus în opinia celorlalţi, nu am spus că sunt faine, că sunt mature, şi că au o metaforă care, efectiv, îţi sare în ochi, te izbeşte. Nu, nu am spus asta. Eu nu am spus nimic.

Vineri, adică azi, citeşte Florin Buzdugan proză. Pentru detalii şi textele integrale, vă rog să intraţi aici.

Advertisements

One thought on “Dragostea din poezie, poezia din om

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s