sunt acasă, da, sunt obosit, da, sunt răcit (mă rog, nu prea, dar ca să-i dau nas lu’ Pan – am să zic aşa)
dar nu-mi pasă! de ce? păi pentru că mâine am zi liberă, pentru că voi merge la un interview (la care nu am emoţii, dar nu nici nu mă lasă rece), voi face poze; multe poze
lasă-ţi hainele aşa cum sunt
nu te obosi să te-mbraci
îţi stă mai bine goală
semeni cu Eva în ziua în care şi-a deschis pântecul să-l arunce-afară pe Cain
(şi Dumnezeu a plâns pentru prima oară)
nu te chinui să-nchizi şifonierul
miroase mai bine când portocalii ce ies dintre rafturi îşi întind crengile
încoace şi-ncolo
nu te chinui să-ţi iei adio
oricum te voi păstra în spatele retinei până când
voi tăia norii cu degetele-mi uscate
iar părul mi se va preface-n lână
nu te chinui să mă conduci
ştiu singur unde mi-e cripta
lăsând poemul deoparte, sunt chiar foarte bine dispus, cu mici mici mici inconveniente. sunt departe de-a fi fericit, dar sunt aproape de o stare de bine.
eu sunt mai serios când sunt neserios, decât atunci când sunt serios. am zis!
voi ce mai faceţi, dragilor?
