Home » poezie » Fulgerele nu contenesc să dispară

Fulgerele nu contenesc să dispară


degetele mele aleargă nebune pe un teren străin,
buzele tale şi coastele mele sapă, sapă, într-una sapă
până la capătul răbdării.

toate amintirile legate de noi
au murit, în locul lor a rămas doar praful unei feţe melancolice;
iar tu nu vei şti cât de mult te-a iubit Dumnezeu,
cum te privea mereu cu poftă din jilţul său maginific,
cum dorea  să fie om măcar pentru o zi, să te simtă, să îl simţi.

nu, tu nu vei şti cât de mult te-am dorit!,
de aceea e mereu noapte în ochii noştri, iar
fulgerele nu contenesc să dispară…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s