Home » Cronică de cenaclu » Paşoptismul adolescenţei – Daniela Gheorghiţă citind

Paşoptismul adolescenţei – Daniela Gheorghiţă citind


Cu toţii mergem către Vornov

Drum spre Vornov e doar unul. De altfel, mai direct decât acesta nici nu se putea. Începe brusc, dacă nu ai ţintă – Vornov. E un drum de toată lumea cunoscut. Mulţi, majoriatea obiciniuiţi cu el, îl iau ca pe ,,drumul spre Vornov”, şi nimic mai mult. Cei noi pe meleaguri se avântă cu vioiciune, curioşi, cei mai bătrâni, însă, zâmbesc călătorind spre oraş. Deşi trişti de osteneala drumului, privesc la locurile pe care de mii de ori le-au călcat, şi praful în care duhnesc atâtea amintiri. Mai sunt şi muncitori, şi amatori şi simpli trecători care poartă acest zâmbet.

Dar noi nu vorbim de ei, ci să ne oprim privirile către un domn distins, destul de piperat pentru acest ordinar drum! Dar niciodată nu se ştie ce îl aşteaptă pe fiecare în Vornov. Pare un om fericit, gândind după mersul sigur şi zâmbetul acestuia. Se vede că nu e grăbit! Poate nu a auzit că în Vornov programul se respectă cu stricteţe, dar, cum am mai spus, nu se ştie niciodată  peste ce dai în oraş. Ciudat la acest om este faptul că… stă. Unele se mişcă spre oraş, altele au doar faţa către el, dar merg anapoda, însă el stă. Nimeni nu îl întreabă nimic, şi nici el pe cineva. Prima mişcare a sa este într-o latură a drumului, dar nu spre ceva anume, ci doar a se ţintui în loc. Un zgomot, destul de înfăptuit, pe drum îi atrage atenţia. O doamnă foarte populară se plânge de furtul genţii sale unui miliţian. Acesta, influenţat de aglomeraţia şi mulţimea din jur, nu face faţă problemei doamnei. Omul din latura drumului, crezând că poate fi de ajutor, se îndreaptă spre cei doi.

– Bună ziua!
– Buna ziua, domnule, ce vreţi?
– Nu dumneavoastra aţi pierdut poşeta cu giuvaieruri?!
– Da, domnule, aveam în ea nu numai giuvaieruri, ci tot respectul meu pentru fiecare prietenă a mea care a fost lângă mine, care mi-a înţeles necazurile moştenirii, care… părea ca nu mai sfârşeşte femeia.
– Doamnă, stimată doamnă, iată că sunt aici pentru a vă ajuta. Sunt directorul Asociaţiei Antifurt a oraşului. Vă înţeleg dezastrul cauzat de lipsa bunurilor proprii.

Doamnei îi sticlesc ochii. Uită de miliţianul interogat, de privirile benoclate ale trecătorilor, uită de ţinta ei spre Vornov, şi, dorind să-şi reînsuşească macroveturile, se blochează în mijlocul drumului, asistată de director. În capătul opus al drumului către Vornov se odihneşte un tânăr care priveşte către oraşul unde îl aşteptau ai lui. Încearcă să ascundă nişte giuvaieruri care, pretenţioase, cereau un loc destul de generos în buzunarele acestuia. Asigurându-se că e departe de a fi bănuit pungaş, se îndreaptă îndrăzneţ către oraş. Nu mult după prânz, trece pe lângă doamnă şi director, priveşte viclean şi trece neafectat de atitudinea acestora. El ştie ce e în Vornov. Se mai uită o clipă înapoi, apoi fuge cu o grijă nestăpânită pe faţa lui. În piaţa mare a oraşului salută familial o vânzătoare care, parcă din obişnuinţă, îi înşirui giuvaierurile pe o tarabă atrăgătoare. În mulţimea de lucruri, macroveturile nu erau mai mult sau mai puţin stridente; erau parcă la ele acasă.

Data trecută, acest text a fost citit de Daniela Gheorghiţă în cadrul şedinţei de cenaclu la Noduri şi Semne.

Gabriel Ghimpu i-a sugerat să fie mai atentă la acorduri, a spus că textele folosesc o filosofie infantilă, şi expresii greoaie.

Radu Vartolomei consideră că Daniela, în ceea ce priveşte proza, are talent şi posibilităţi de a-şi cultiva şi creşte acest talent.

Stela Iorga Nu m-au atins deloc textele, Travaliul a fost minim, însă aş fi vrut să găsesc o strop de originalitate în aceste texte.

Ion Avram crede că textele sunt scrise în acest fel datorită influenţei lecturilor impuse de bibliografia şcolară. Acesta a observat mici construcţii în proză care o strică, dar la fel şi expresiile care sunt preţioase. Dar, pe viitor, Ion Avram e convins că va fi mai bine.

Textele îi ilustrează Alexandrei Creţu frământări ale adolescenţei, poate chiar căutările (sensului) vieţii.

Elenei Donea nu i-au plăcut textele; i se par reci, iar în afară de un exerciţiu de scriere, nimic mai mult.

Mirel Floricică a observat că textele derivă din simple exerciţii de scriere în spre filosofie. El are de-a face cu o speranţă şi e convins că va avea de-a face cu un viitor istoric, filosof sau istoriograf (cine ştie?)

Anca Şerban Gaiu a observat că tonul şi sonul liric îi plac, iar faptul că se întoarce la paşoptişti e un lucru bun (întorcându-se la rădăcini, Daniela cu siguranţă va evolua – spune Anca)

Alina HamzaMie-mi plac; are expresii frumoase şi-mi place cum surprinde Viaţa.

Cristina Dobeanu a avut impresia că e din Basarabia (datorită tonului, limbajului folosit). Sămânţa e bună, scrisul e cel ce strică, datorită naivităţii sale – consideră Cristina.

Iar Gelu Ghemiş observă că Daniela are sensibilitate şi lirism. El crede că ea va purcede pe calea filosofiei, în viitor.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s