Home » eseu » Spurcate idei

Spurcate idei


Iona e de fapt un alt fel de Cristos, deși nu ni se spune în mod direct, putem deduce asta din monologul său (de fapt, dintr-o secvență a monologului), în care el spune despre Isus că e un biet pământean, că nu mai are trucuri, și că nu poate învia!

poate că Iona e de fapt Cristos, poate că vorbește despre Isus la persoana a treia singular pentru că este de fapt o amintire, o nostalgie. poate că și-ar dori să fie Isus iar, dar nu e decât Cristos. un biet pescar care a fost înghițit de „tot” (Babanu’ – Balena),  și care acum așteaptă un miracol.

i-a crescut barbă, una lungă de 10 coți (de fapt, nu știm de câți coți i-a crescut, dar presupunem că de 10 coți!). în stomacul „marelui tot” are o revelație. el are unghii, prin unghiile alea putem presupune că țâșnește miracolul divin: resurecția! se înjunghie cu micul cuțit cu care construiește o măsuță și cu care a spintecat stomacul lui „tot”.

în momentul respectiv Iona își spune „ieșim noi la lumină!”. dar oare nu e vorba despre lumina vieții (de apoi)?!, poate că Iona = Cristos, care apoi redevine Isus Cristos, revine alături de Tatăl Său în Ceruri, pentru a putea fi slăvit și cântat în veci.

mulți spun, chiar și manualele de literatură care îmi vor sări în cap (alături de alte persoane) spunând că „nu poți spune așa ceva despre drama lui Sorescu!!! tu nu știi că Iona este simbolul omului absolut singur? singurătatea mutatis mutandis?! că nici măcar vorbele sale nu au ecou?! că el este modelul omului care face o analiză, o introspecție atât de amănunțită, încât la un moment dat se refugiază pe o masă în mijlocul oceanului, care este un simbol al vieții tulburi?!”, sau că, în realitate,  Iona lui Sorescu este de fapt Iov din Biblie, cel care a fost ales de Dumnezeu să propovăduiască al Său cuvânt în Sodoma și Gomora (dacă nu mă înșel), pentru a-i aduce pe locuitorii săi pe făgașul credinței?. că Iov refuză, este înghițit de o balenă uriașă (Babanu’, „marele tot”), în burta căreia acesta are o revelație, știe că asta e menirea sa. ei, dar Dumnezeu știa asta, pentru că El știe Tot?, căci El este Cel ce era, Cel ce este și Cel ce vine?!

totuși, Sorescu prelucrează imaginea lui Iov, o transpune și astfel, cu oleacă de „outside-thinking” sau „thinking outside the box”, putem deduce – prin analogie la tonul său melancolic, plus acea frază: „Scriu, nenorociții, scriu!”, care e un fel de „săracii oameni, nu știu ce fac!…Mă așteaptă să vin să-I mântuiesc, dar eu nu pot veni, căci Eu sunt în burta „marelui tot”. trebuie să fac ceva!…” – un fel de dorință de a îi deștepta, dar, datorită lipsei puterilor divinatorii, neputința de a o înfăptui!

nu?

o carte interesantă ar fi „ISTORIA SINUCIDERII – SOCIETATEA OCCIDENTALĂ ÎN FAȚA MORȚII VOLUNTARE” – în ciuda titlului bizar, e o carte chiar interesantă. lectură plăcută!

Advertisements

One thought on “Spurcate idei

  1. Interesantă viziune şi bine justificată. Atâtea supoziţii nu pot trezi decât un text genial, cum este cel al lui Sorescu. El spunea la un moment dat că ”îmi vine să spun că Iona sunt eu. Omenirea întreagă este Iona”, dar de multe ori un autor nici n-are idee despre cât de multe explicaţii se pot da pe baza unui text de-al său.

    În altă ordine de idei, “Scriu, nenorociţii, scriu” a devenit un fel de motto pentru mine:))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s