afară e frig, podeaua oftează întruna.
ochii tăi stau după colț, mă privesc, mă pândesc
„să sar pe tine, ce-aș mai vrea!…”, spui uneori, când suntem doar noi cu noi.
aș vrea să te strâng și să iau cu mine coasta din care iese primăvara,
dar tu fugi, fugi, fugi;
iar „cerul se rostogolește mai repede în urma ta…”
Advertisements
