Retro-spective


trecut-a multă vreme de când am făcut blogul ăsta, aproape un an. multe s-au petrecut: BAC, admitere, facultate, evoluție, evoluție, evoluție.

scrieți băieți, orice, numai scrieți! – cum ar zice Heliade Rădulescu. și am scris, și am tot scris.

și acum am ajuns unde am ajuns. Domine, e atât de frumos afară, e atât de singuratic totul în jur. se destramă ca un mușuroi strivit de un furnicar înfometat. de ce? pentru că.

acum, oricât de mult aș vrea să vă spun că vreau să scriu, nu prea vreau. ceea ce vreau, în schimb, este să vă arăt „rodul iubirii noastre” – cum ar spune o sintagmă binecunoscută, anume: revista fundației împreună, pe care o puteți găsi clicând aici. vă urez lectură plăcută!

Poem


și când vom muri. să-ți lași rochia pe tine, căci, vezi tu, îngerii au și ei pofte.

iar tu, femeie printre femei, cum ar zice, lucid, Eminul,

stârnești poftele mai ceva ca zburătorii înflăcărați de jocul

iluziei.

de prin periodice


Despre educație, de ce e așa joasă, pentru că în perioada comunistă liceele au devenit „liceu”, iar disciplinele umaniste au fost puse pe „invisible”, apoi

După revoluția din decembrie 1989, au fost înlăturate o bună parte din neajunsurile învățământului nostru de toate gradele și s-au luat măsuri pentru adaptarea acestuia cerințelor societății noastre, ținând seama de dezvoltarea României pe cale democratică, precum și de direcțiile principale ale evoluției școlii de toate gradele pe plan mondial.

pentru ca acum să ajungem într-o situație similară…