Home » poezie » Pohem

Pohem


uite. n-are cine să asculte greierii din iarbă, n-are cine să audă haiducii din casă. pădurenii, urșii și păpușile toate stau aliniate în fața șurei dacilor, mâncând pastramă trufanda.

oamenii merg tăiați pe din două, ochii mei se scurg ca apa râului, numai eu. numai eu cu tot trunchiul meu stăm lipiți de copaci, și de furnici, și de turla bisericii lui Ioan.

o, vai! și ce ton patetic mi-am ales să vorbesc, vă rog, mă scuzați. dar de când am revenit în galați, aparatul meu foto, amator, stă cu duhul curgându-i din nas ca o pereche de muci.

dormim și uităm să ne sărutăm. (ne) sărutăm și uităm să dormim

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s