Home » de prin periodice » de prin periodice

de prin periodice


Ieri am fost în cimitir. Acolo încă mai este zăpadă mare. Stă pe cruci, printre pomi, printre brazi, la umbra copacilor fără umbră. Ai observat? Toate cimitirele sunt denivelate, sunt pe maluri, sunt cumva în trepte. Cimitirul nostru, adică al Câmpulețului, e deasupra orașului. Începe el în fundul grădinii mele, ca o prelungire a grădinii mele (o prelungire moartă, fiindcă acolo, dincolo de gardul nostru, începe un spațiu mort: unde nu poți pune ce vrei, decât morți, unde nu poți crește ce plante și ce flori vrei), dar urcă până deasupra Câmpulețului și văzut de departe, mai ales vara, alb din cauza crucilor albe, pare ca o ființă albă, ca o moarte albă, ca o persoană ascunsă în pământ și având afară doar niște cruci de piatră și de lemn, ca niște capete. Mă obsedează noaptea crucile albe, am impresia că încep să coboare în oraș, să curgă în oraș, pe străzi, fiecare mergând să-și găsească locuința și patul și să se odihnească acolo până dimineața când lumina le adună la locurile lor de pe deal. (…) Nu sunt obsedată, îmi place cimitirul: e o grădină. Iarna, mai ales, este o grozavă pace în cimitir, de rai.

 D. R. Popescu — Vânătoarea regală

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s