Home » de prin periodice » Karl Jaspers, fragmente

Karl Jaspers, fragmente


Viziunile fraților Jünger asupra tehnicii diferă doar în ce privește tonul general al evaluării acesteia, căci ca mod de gândire ele sunt identice. Ele sunt analoage gândirii mitice, întemeindu-se nu pe cunoaștere, ci pe imagine, nu pe analiză, ci pe schițarea unei viziuni; servindu-se însă de unele categorii de gândire moderne, ele urmăresc să dea cititorului impresia că ar avea de a face cu o cunoaștere rațională. De aici unilateralitatea și fervoarea lor. Căci în aceste viziuni nu se cumpănesc argumente, nici nu se consultă instanțele adverse decât pentru a înălța, prin respingerea lor, piedestalul propriului discurs.

Ele nu întruchipează sobrietatea cunoașterii, ci o anume emotivitate nefrântă nici în sobrietatea formulărilor exacte, nici în dispoziția rece a afirmărilor și evaluărilor dictatoriale. (…) Dar dacă este luat în serios, un astfel de mod de gândire nu ne comunică nimic adevărat. El exercită însă o seducție în planul unei modernități lipsite de fundament, în care reflecția, cunoașterea metodică, precum și cercetarea fundamentală, au fost pierdute. De aceea, în tonul ferm al considerațiilor autoritare lipsește acel ceva autentic, care nu ar fi rămas nesesizat de către cititor. Conținutul, ba chiar și întreaga atmosferă se pot schimba. Ceea ce se modifică este, așadar, tema, opinia și finalitatea unei astfel de gândiri: modul de gândire rămâne același*.

(…) întregul a devenit o problemă și o sarcină de realizat. În felul acesta, începe o transformare completă a istoriei.
Factorul hotărâtor al acestui proces este: nimic nu mai rămâne în afară. Lumea se închide. Unitatea pământului este un fapt împlinit. Noi primejdii și șanse se conturează la orizont. Toate problemele esențiale esențiale au devenit mondiale, iar situația prezentă privește umanitatea ca întreg.

Masele devin un factor hotărâtor. Individul, ce-i drept, este mai neputincios decât înainte, dar individul, ca membru al masei, „noi-ul”, pare să dobândească o voință proprie.
Această voință nu poate apărea însă de la sine într-o masă anonimă. Ea este deșteptată și dirijată de către propagandă. Masele au nevoie de reprezentări și sloganuri. Lor trebuie să li se spună ce anume vor. Dar terenul pentru ceea ce li se spune trebuie pregătit. (…) Conducătorii sunt exponenții unei voințe de masă, în măsura în care nu se transformă ei înșiși în dictatori ai unei mulțimi de sclavi.

Astăzi s-a ivit un pericol imens: dacă evenimentele întregii istorii trecute vizau prea puțin substanța ființării umane, astăzi această substanță pare să fi devenit instabilă, amenințată în miezul ei. În fața unei atari instabilități, se pune problema ce va face omul, pornind de la originea ființei sale, cu ființarea sa factică pe baza noii cunoașteri și a tehnicii? Situația prezentă impune inevitabil opțiunea pentru o cale străbătută alături de mase.

Cuvintele lui Bacon s-au adeverit: cunoașterea parțială duce la negarea credinței, cunoașterea deplină, la credință. (…)
În lume se face simțită astăzi fascinația unei filosofări care-și găsește adevărul în nihilism și propovăduiește un straniu mod de ființare eroică, lipsită de consolare și speranță, încurajând duritatea și neîndurarea în cadrul unui umanism care se pretinde a fi pur pământesc. Firește, o atare filosofie aparține epigonilor lui Nietzsche, fiind lipsită de acea tensiune seducătoare, ce derivă din voința sa de depășire a nihilismului.
Totuși, omul nu poate rezista multă vreme în atitudinea fundamentală a nihilismului. În condițiile unei necredințe generale, omul cade mai curând în extrema unei credințe oarbe. O astfel de credință este un surogat puternic, dar în același timp fragil, și, ca atare, pe neașteptate abandonat.

Epoca noastră este cea a simplificărilor. Lozincile, teoriile universale care explică totul, antitezele grosiere se bucură de succes. În timp ce simplitatea s-a cristalizat în simboluri mitice, simplificarea se atașează absolutizărilor pseudo-științifice.

Originea crizei actuale nu poate fi individualizată într-o singură cauză. Din țesătura nesfârșită a conexiunilor materiale și spirituale ale devenirii istorice putem desprinde doar câteva fire. Orice concepție totalizatoare și monocauzală se dovedește a fi falsă.

cam mult, însă se pliază (ce nu se pliază, dom’le?!) pe situația actuală.

* în fragment este vorba despre viziunea fraților Jünger privind tehnica; Ernst Jünger vedea tehnica și evoluția acesteia cu ochi buni, afirmând că prin ea omenirea evoluează; fratele său, Friedrich Georg Jünger, vedea tehnica drept un „demon” (de aici și termenul demonismul tehnicii), care va duce omenirea la pierdere, damnare. desigur, este mult mai plăcut să citiți direct fragmentul din carte, pp. 223—224

Karl Jaspers — Texte Filosofice, Editura Politică, București, 1986

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s