Home » poezie » Poem

Poem


să nu-ți creadă ochii femeii, căci nici nu știi când îți cad ca două bile, poc-poc, pe jos, lovindu-se de parchetul dur, inflexibil, rece, distant. și, apoi, te pomenești că poetizezi în piața unirii, nr. 5, să nu crezi că totul este atât de roz, încât
mă poți lega de barele patului și să mă faci sclavul tău,

să nu-ți creadă ochii, femeie, că poți să mi te vâri în suflet și să dansezi în jurul focului fumegător ca să implori iertarea zeului Soare, care te va arde, și te va lăsa grea, și-ți va fura legătoarea și inelul, semne ale virtuții

femeiești. vreau să-mi iau câmpii înapoi în burta mamă, unde e cald și bine!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s