Home » de prin periodice » Mircea Eliade – „Maitreyi”

Mircea Eliade – „Maitreyi”


„Când plecai, Maitreyi veni după mine pe coridor. Aceasta nu se mai întâmplase niciodată, să se apropie de odaia mea, noaptea.
– Te rog să-mi dai înapoi floarea.
Observai numai decât că era emoționată. Făcuse chiar o foarte serioasă greșeală de gramatică. Nu îndrăzneam s-o poftesc înlăuntru la mine, dar ea intră direct, fără să aștepte. Îi arătai floarea presată și o rugai să mi-o înapoieze, căi eu vreau totuși s-o păstrez (sau cam așa ceva; spusei în orice caz o stupiditate, care se voia misterioasă și oarecum sentimentală). O luă tremurând în mână, o privi puțin și apoi începu să râdă cu atât poftă, încât trebui să se rezeme de ușă.
– Asta nu e floarea mea, spuse ea, foarte fericită.
Probabil pălii puțin, căci mă privea biruitoare.
– Floarea aceea avea împletit un fir din părul meu…
Mă privi încă o dată, pare-mi-se foarte amuzată, și fugi. O auzii, până târziu după miezul nopții, cântând în odaia ei.”

Ed. Litera Internațional, București, 2009

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s