Home » Altele » nimic, deloc.

nimic, deloc.


m-am plimbat azi cu mine însumi pe străzile din Galați. am fost pentru prima oară în viața mea în Cimitirul Eternitatea. frumos loc. aduce a București. doar aduce.

nu există adevăr, ăsta-i adevărul. dacă adevărul ar exista, noi l-am spune, dar noi nu spunem adevărul, ci doar facem afirmații care sunt reale, „verace”. e totul de o atât de mare relativitate, la fel ca timpul.

timpul e o convenție, da?, ceva cu care să ne măsurăm și să programăm unitățile pe care le acordăm pentru x, y lucru.

îmi plac oamenii neanderthalieni, pentru ei a fost o zi, apoi a fost o noapte. după, a urmat o nouă zi; o nouă noapte. și tot așa. nu exista timp, nu exista această scurgere imemorială înspre un viitor care nu există. ei aveau doar acel acum. atât.

dincolo de asta, există ceva ce supără și mai tare. nu știu cum pot să-l definesc, dar e o stare de angoasă. moartea. nu-mi place moartea. moartea este singurătate, murim singuri. nu-mi place singurătatea.

nu-mi place deloc.

e la fel de urâtă ca un corp zdohnit.

și e mereu senzația asta, nu știu de ce, ca orice zgomot să dispară odată ce ai pășit dincolo de pragul porții cimitirului. o senzație plăcută.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s