Home » Altele » doar nimic

doar nimic


promisiunile voastre se împlinesc numai dacă reușiți să vă mobilizați într-un efort totalitar și unitar întru acest scop.

vorbesc de faptul că un om politic nu realizează nimic prin doar simpla verbalizare a unei intenții (a se citi „promisiune): „intenționez să scad rata corupției în sistemul juridic actual!”. prin doar simpla verbalizare a acestei idei (nu, învățăm de la tătucul Platon că realitatea este o copie de gradul I a lumii ideilor, cu i mare) nu se va întâmpla nimic. prin doar faptul că îți propui ceva, cum zicea Johnny, deja, în plan psihic, ai impresia că ai și realizat o mare parte din ceea ce-ți propui.

o femeie nu împlinește jurământul pe care-l face în fața unui preot, a unui altar, a unui Cristos-crucificat în fața ei și a altor martori, (la bine și la rău, în bogăție, ori în sărăcie, jur să fiu alături de soțul meu, ț., cu ț. mare) prin doar simpla verbalizare, iarăși.

oamenii au uitat acest fapt, limba îi ajută într-un oarecare fel fiindcă duce la crearea unui fel de văl sau de iluzie mentală că lucrurile se rezolvă prin simpla promisiune. oamenii neanderthalieni erau mai rudimentari în această privință, dar mai profunzi totodată: ce își propuneau la un nivel ideatic, interior deci, puneau în practică, concretizau și treceau de pragul lingvistic, fiindcă nu exista această noțiune de promisiune, erau doar intenția și actul în sine ce se succedau, așa cum rotițele unui ceas mecanic elvețian se mișcă în tandem, succesiv, mereu și mereu până când trebuie întoarse, apoi o iau de la capăt.

cred că așa ar trebui să faceți și voi. ca să nu intrăm într-un discurs demagogic.

să preluați atitudinea neanderthalienilor privitor la acest lucru.

așa cum așteptările sunt împlinite sau nu prin fapte, așa și promisiunile trebuie (doar) gândite și puse în practică direct.

atât.

Advertisements

2 thoughts on “doar nimic

    • da. dar abilitățile lor lingvistice erau ceva intrinsec, interior și rudimentar, totodată.

      or, în ziua de azi, nu prea. limbajul a devenit, în cea mai mare parte, un artificiu, sau ceva de genul ăsta. iar aluzia la neanderthalieni nu este una depreciativă, ci în sensul că ei nu „promiteau” (folosind limbajul articulat și alte alea), ci făceau efectiv. la ei era o relație de tip vreau-fac, așa cum găsim la copilași, vor ceva, sau vor să facă ceva, cer/ fac, fără să stea la alte discuții.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s