Home » poezie » Poem

Poem


muzica asta ce îmi intră prin simțuri și îmi arde pielea, berea ce stă pe vârful limbii, sunt un vas în naufragiu, sunt un vas în derivă,

mă înjumătățesc, iar din mine ies oamenii pe care i-am văzut, i-am atins, i-am atins, i-am ucis. din mine ies regrete, iar dincolo de noi se întinde vidul,

patul în care nu vom mai trăi, parchetul pe care nu vom mai cânta, pinguinii pe care nu-i vom mai vedea.

obladi, oblada, nu e nimeni acasă, bunica mea a murit aseară, în somn. i-a sunat ceasul, un tren i-a luat rămă-
șițele și în geam i-a fost drumul.

planetele din jurul degetelor tale, inelul de pe inelarul meu, vocile din ochii tăi,

gunoaiele de pe stradă.

nu, nu este nimic dincolo de noi, doar umbre, fumuri și oglinzi.

Advertisements

11 thoughts on “Poem

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s