Seamus Heaney – Iubiții Aranului


Valurile fără timp, luminoase, trecând, sticlă spartă,
Se loveau, iradiind, de stânci,
Veneau, lăsând dâre de lumină, de pe cele două Americi

Să posede Aranul. Or, s-a grăbit Aranul să arunce pietre mari în jurul unui val
Care venea scâzând din ce în ce, lovindu-se ușor?

Marea a definit pământul sau pământul marea?
Fiecare a desenat un nou înțeles din lovirea valurilor.
Marea s-a rupt ea întreagă pe pământ.

sursa

traducere proprie

 

 

 

Advertisements