Home » de prin periodice » un poet mai puțin cunoscut

un poet mai puțin cunoscut


„Adevărurile de care ne servim zilnic în exercitarea funcțiilor noastre mintale și pe care suntem nevoiți să le considerăm evidente și definitive nu-s, în fond, nici evidente și nici definitive. Unde începe și unde sfârșește o evidență? Și, în fond, ce este o evidență? Iată nelămuriri de care profită poetul când clădește lumile lui imaginare în care sunt posibile aparițiile unor evidențe inedite.”

[Pentru o clipă]

pentru o clipă. pentru o singură clipă existența lumii se oprește și se desfășoară în trecut ca un film de cinematograf rulat de la sfârșit spre început. fumul reintră în coșuri. înaltul cade. pașii mă poartă înapoi. priviri care porneau se întorc ca degetele mănușii răsucite pe dos. miezul fructului se simplifică se turtește se petalizează. fructul redevine floare. inima mea scade spre noaptea fătului și se preface în sex.

(din Paris și alte poeme)

Plimbare marină

Lui I. Ludo

Sângele mării circulă roșu în corali
Inima profundă a apei îmi vâjâie-n urechi
Sunt în fundul cercului de valuri
În pivnița apelor adânci
În lumina omorâtă a funebrei sticle
Pești mari ca turme de câini
Sug repede apele. Sunt singur
Ridic mâna și constat greutatea ei lichidă
Mă gândesc la o roată dințată, la un palmier
Zadarnic încerc să fluier
Parcă străbat masa unei melancolii
Și parcă totdeauna a fost așa
Pe jumătate frumos și pe jumătate trist

Când

Mâinile tale pe piano ca doi cai
Cu copita de marmură
Mâinile tale pe vertebre ca doi cai
Cu copita de trandafiri
Mâinile tale în azur ca două păsări
Cu aripi de mătase
Mâinile tale pe capul meu
Ca două pietre pe un singur mormânt

Poem

Învelișul tău
Ca o pasăre în cuibul inimii
În râuri de sânge te scalzi
Și zbori prin vârful degetelor mele

Când pleci
Corpul regăsește infinita lui greutate
Și peisajul deschis beant
Înseamnă lipsa ta

Cu mâini adânci ca niște panere
Mă scoți din oceanul somnului
Și capul îmi sună ca o scoică

Tu piatră aruncată în lac
Tu cerc de apă părăsindu-te

Poate că așteptându-te va învia
Cadavrul unui cuvânt

Și el cu lanterna lui oarbă mă va plimba
Prin noapte

Părul tău va fi întunericul ei
Și eu mă voi cufunda în umbre.

Guillaume Apollinaire

Plecarea

Și fețele lor erau pale
Și suspinele lor erau sparte

Cădeau frunze de toamnă departe
Cum cade zăpada în pure petale
Ori pe buzele mele mâinile tale

trad. de M. Blecher

în M. Blecher — Vizuina luminată, Corp transparent, Proze, Publicistică, Arhivă… Ediție întocmită și cuvânt introductiv de Sașa Pană, editura Cartea Românească, București, 1971

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s