Home » Altele » un articol

un articol


M. Blecher vorbește despre esența poeziei, că poetul se folosește de niște evidențe pentru a crea unele evidențe nemaipomenite (parafrazându-l).

de obicei, lumea întreabă de ce scrii? de ce citești?

cu alte cuvinte, care este motivul pentru care citești/ scrii? „ce te motivează intrinsec sau extrinsec să îți pierzi un anumit timp de ore cu un autor care, într-un viitor anume, nu-ți va fi de niciun folos. de ce deci citești?!”

asta ar fi întrebarea pusă la modul savant.

să încercăm să-i dăm un răspuns.

lectura relaxează în primul rând. este știut faptul că o carte bună, la fel ca muzica clasică, citind-o te destinde, te relaxează, oferindu-i minții tale exact pauza aceea de la stresul cotidian (ca să sune și a revistă de vârf).

lectura îmbogățește vocabularul. s-au făcut diverse studii și a fost demonstrat faptul că o persoană citită comparativ cu una mai puțin citită are un vocabular substanțial îmbogățit. (again, cu revista)

tot lectura mărește capacitatea de memorie și asigură durata de viață a neuronilor și crearea de noi sinapse între aceștia. de aceea se recomandă ca celor mititei să le fie citite povești de tot soiul pentru că face toate cele de mai sus la un loc.

acum, dacă mergem într-un plan mai abstract al discuției, lecturile oferă prilejul de a deveni altcineva, așa cum în timpul unui film excepțional, unii dintre noi/ voi se identifică cu unul din personajele filmului, băiatul bun, băiatul rău, femeia fatală etc. etc.

cunoașterea stă în cărți. cărțile sunt făcute din cărți, iar cititul oferă posibilitatea de a ne forma un orizont cât mai larg, cât mai deschis și, totodată, de a pătrunde cât mai în miezul unei probleme/ idei care macină, care tot dă târcoale (demonul teoriei, cum și-au intitulat cei de la editura Art colecția, parcă) și nu ne lasă în pace (așa cum făcea Emil Cioran, spre exemplu, cum ne vorbește unul dintre prietenii săi, Arșavir Acterian, despre zilele în care Cioran stătea zile întregi la bibliotecă citind și răsfoind cărți, articole etc.) — am mai vorbit despre asta pe blog.

citim și pentru că avem nevoie de păreri pro ideii noastre avizate, prin urmare, nu putem apela decât la cărți. oricât de vast ar fi internetul, nu poate oferi informația precisă de care este nevoie când argumentăm cutare sau cutare idee. oferă o fărâmă, un fragment dintr-o carte, dintr-un autor, dintr-o idee, prin urmare, tot la cărți se apelează, atât cât se mai poate încă.

Mircea Eliade avea și el o idee despre lectură și chiar vorbea despre o lectură pe anotimpuri, pentru că, zicea el, dacă citești în timp ce este Lună Plină, energiile cosmosului te vor regenera, vorbea despre anumite tipuri de cărți ce trebuie citite în anumite momente ale anului (conform ritualurilor pe care el le propunea în Itinerariu spiritual, ed. Humanitas).

departe de a vrea să par savant, sunt convins că esența lecturii (ca să-l parafrazez iar pe Blecher) rezidă tocmai în acel inefabil pe care îl oferă lectura (așa cum un artist caută inefabilul în băutură, stele, opium – frumos clișeu) celui care știe să citească dincolo de suprafața de hârtie, să dea viață personajelor, să se transpună într-un alt loc (co)tangent locului acestuia numit irealitate.

ca să-l citez pe Blecher pentru ultima oară, da, știu, sunt diletant, însă o relectură face foarte, foarte bine, lectura ne ajută să construim „o realitate mai reală” decât cea în care trăim.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s