Home » poezie » Pohem

Pohem


un poemaș scris după ce m-a zgâriat un motan pe care l-am alungat din scară pentru că voia să-și perpetueze specia cu pisica adăpostită de scara noastră, care nu voia să fie posedată.

adu-ți aminte
de
prima noapte lemnul ticăie, pereții ticăie, autobuzul este o omidă uriașă ce duce prin fiecare parte a orașului, pe un traseu bine delimitat, oameni
plictisiți obosiți triști („bă, boule, ce faci?” „da, bă”)
în timp ce realitatea, așa îi spun oamenii de știință, se derulează repede-înainte pe geamurile semitransparente, o femeie s-așază lângă mine îi spun te iubesc mă privește, râde, pleacă,

autobuzul merge înainte, liniștit, nimic nu se schimbă („alo, da? sunt pe drum, da. pa”), totul e la locul lui
realitatea încă se mișcă

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s