Home » de prin periodice » Rabindranath Tagore — Grădinarul, II

Rabindranath Tagore — Grădinarul, II


37

Ai vrea să-mi pui la gât ghirlanda ta de flori nevestejite?
Dar trebuie să știi că aceea pe care am împletit-o eu e hărăzită multora, celor care sun văzută într-o clipită sau locuiesc în țări necercetate sau trăiesc în cântecele poeților.

E prea târziu să-mi ceri inima în schimbul inimii tale.
A fost o vreme când viața mea era ca un mugure, în miezul său era strâns tot parfumul ei.
Acum ea în depărtări s-a revărsat și-n larguri.
Cine-ar mai ști vraja care-ar putea-o prinde și închide din onu?
Inima mea nu e a mea, spre a o închina doar unuia, ea e hărăzită multora.

41

Aș dori să-ți spun cele mai adânci cuvinte pe care am a ți le spune; dar nu îndrăznesc de teamă că tu vei râde.

De aceea eu râd de mine însumi singur și-mi iau taina mea în glumă.
Și durerea mi-o nesocotesc eu însumi de teamă a nu mi-o socoti tu.

Aș dori să-ți spun cele mai sincere cuvinte pe care am a ți le spune; dar nu îndrăznesc de teamă că tu nu le vei crede.
De aceea le ascund pe toate în minciună, spunându-ți contrariul a ceea ce gândesc.
Și fac durerea mea de necrezut să-ți pară, pentru ca tu s-o crezi.

Aș dori să folosesc cele mai scumpe cuvinte pe care am a ți le spune; dar nu îndrăznesc de teamă că nu-mi vei răspunde cu vorbe la fel.
De aceea vorbesc cu tine cu tine aspru și mă mândresc cu această crudă putere a mea.
Și de teamă că n-ai să înduri niciodată vreo rană în viață, te rănesc eu.

Aș dori să pot sta liniștit lângă tine; dar nu îndrăznesc de teamă că buzele mele-mi vor trăda inima.
De aceea trăncănesc și spun mereu palavre și-mi ascund inima în dosul cuvintelor.
Și-mi tratez cu asprime propria-mi durere, anume ca tu să n-o tratezi la fel.

85

Cine ești tu, cel care-mi citești poemele peste o sută de ani de acum înainte?
Eu nu-ți pot trimite o singură floare din acest belșug de flori al primăverii; un singur filon de aur măcar din norii de zare.
Deschide ușile și privește afară.
Din grădina ta înflorită azi culege balsamul amintirii florilor vestejite acum o sută de ani.
Și-n bucuria inimii tale simți-vei, poate, bucuria vie a unui cântec ce-n zorii acestei dimineți de primăvară își îndreaptă peste o sută de ani, spre tine, glasul tău.

Rabindranath Tagore — Grădinarul, ediție bilingvă, traducere de Al. Husar, cuvânt înainte și notă biografică de George Popa, Institutul European, 2006

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s