Home » de prin periodice » Tăușance – legende urbane

Tăușance – legende urbane


transmigrație

simt cum
fără să vreau
o iau
spre nord
ca un somon
somnambul și optimist
spre mările
reci

știu cum
fără să vreau
am să mă trezesc
dimineața în
suedia
într-un fabulos
palat de cleștar
mobilat de la ikea

la prânz am să curăț
de gheață
aripile avioanelor
după-amiază voi asculta
știrile sportive
dând din cap
grav
iar seara

voi înota ac un somon
somnambul și optimist
spre blonde
fabuloase
spre mările
reci

la nord
mereu spre nord

going home

america
răspunde-mi la mailuri america
dă-mi un sms măcar
nu mai sta pe invisible

sunt eu
copilul tu din flori
din iarna lui ’78
erai în turneu america
aveai plete și fumai kent
localnicele în ie
fugeau înfiorate
din comunele suburbane
să-ți vadă show-ul cu lasere
ai anulat concertul america

mi-e dor de tine america
mi-e dor de mașinile tale mari și nesigure
în curbe
urăsc curbele america
eu știu
cum e ca toate drumurile
să meargă înainte
drept
îmi amintesc

plec în fiecare noapte spre tine america
caut înnebunit intrarea pe autostrada interstate
mă trezesc mereu transpirat
înfășurat în cearceafuri
iar inima îmi duduie
ca un v8 suprasaturat
consum enorm de multă benzină america
în visele mele

ia-mă acasă
dă-mi carte verde
undă verde iarbă verde
bate-mă pe umăr hai să ieșim în verandă
dă-mi o bere rece ca războiul care s-a terminat
s-a terminat auzi
america

Montgomery Alabama Juneau Alaska Phoenix Arizona
Little Rock Arkansas
îți știu toate capitalele
america I’ve given you all and now I’m nothing
ți-am învățat poeții pe de rost
mângâie-mă pe cap america
deschide-ți inima și aeroporturile
lasă frica deoparte
nu mai ești nici tu așa de tânără
parcă ai și slăbit
cine-o să-ți aducă un pahar de apă
cine o să dea drumul la câini
cine o să-ți repare gardurile
lasă frica deoparte

deschide america
sunt eu
mă întorc acasă

șoferul civilizator

mi se-necase motorul undeva pe autostradă
spre toamnă să fi fost
seară să fi fost
și neliniște poate

mă uitam nedumerit la cabluri și pistoane
la bielă și la manivelă
la carburator și tacheți
la cuzineți și vibrochen
la țevi și vasele
comunicante
sparte
sub capota arderii mele
interne

să fie bujiile
să suflăm în jigleur
să dăm la cheie
mi-ați zis
apasă
mi-ați zis
las-o așa
mi-ați zis
dă-i cu spatele
mi-ați
zis
aiurea

roboteam degeaba
împingeam aiurea
împreună
într-un cerc
de faruri
de mașini oprite
de motoare calate
în mijloc de câmp
de seară
la margine de autostradă

vom construi o așezare aici
vom arunca cheile fixe
și șurubelnițele
ne vom spăla pe mâini de păcură și ulei
ne vom căsători între noi
și vom face copii
ce vor pleca de aici
cu autostopul

prezervativul*

câteva minute nu mai mult
câteva minute și gata
mototolesc în pumni un colț de cearceaaf îmi
apropii picioarele cu mușchii încordați
expir șuierat tot aerul din plămâni
ușurat mă rostogolesc pe o parte fără să
uit niciodată să-mi las dreapta să
atârne aparent la întâmplare
peste mâna sau pulpele sau sânii
ei

câteva minute doar dacă
sunt puține mormăi ceva de
genul îmi placi prea mult sau prima oară
e mai nasol toate astea în timp ce
caut cu stânga țigările
lăsate la îndemână lângă pat de-abia
atunci îmi scot prezervativul
îl înnod îl țin un timp în pumnul închis
țigara se fumează în scrumieră
eu îmi închid și deschid pumnul
guma plină de lichid albicios palpită
ca o inimă
încep să vorbesc

câteva minute nu durează
mai mult așa de control de
fapt cred că cel mai mult
îmi place cum palpită
prezervativul ăla folosit ca o inimă ziceam
fără să forțez comparația
vorbesc calm și inteligent trag din
timp în timp din țigară și îmi sprijin
dreapta de trupul ei
cuvintele ies în ritmul inimii de carne a mea şi
de plastic mirosind a mine
asta durează câteva minute după care
sting țigara merg la baie arunc prezervativul
intru din nou în cameră
o privesc și
încerc să o iau de la capăt

numainoi

îți vei strânge prietenii în jurul tău
așa cum
formezi o trupă
în jurul
unui album de debut
cu precizia obligatorie
a pieselor înlănțuite
pe discul care ți-a marcat
adolescența

rețeaua gândurilor împărtășite
o să zbârnâie ca un tors de pisică
ca un piept de câine mic
înfrigurat după alergătură

pahare se vor ridica
priviri vor închina
în pământ
spre nordul remușcării
spre occidentul captiv
spre răsăriteana înțelegere
și sudul de aur
vor curge lacrimi
și miere
va curge pe răni
apoi foc
țigări
inhibiții
lumânări
amintiri

de abia după toate astea
va fi fost timpul pentru
mâini să odihnească pe piept
pentru vorbe să se rostească
pentru rost să se piardă pentru sens

vei începe tu
și vei împrăștia tăcerea spre alte încăperi
trei silabe
vor ricoșa din pardoseala de marmură
nu-mai-noi

nu trăim prin avatare și nici nu ne pupăm dulce
expediind în eter poze cu pisici
noi nu credem în manga
nici în respirație nici în talent
nici în succes nu
în niciun caz

deseori mirosim ud și greu
deseori scrâșnim între dinți sarea atâtor veri
câte au trebuit să ne scriem numele pe nisip
mai adânc decât ar fi să știe un val să șteargă
până am lăsat dâre spre larg
dâre luminoase ca farurile de mașini într-o
fotografie de noapte
cu obiectivul deschis
la nesfârșit
și orizontul deschis
la întâmpinare

nu în așteptare
am stat noi
noi
amintirile voastre
despre cum ați fi putut fi
noi
amintirile voastre trăite de noi
de fapt
o dată și încă o dată
plictisiți de moarte
solemni și mândri
dar sătui

am mâncat pentru voi
și ne-am culcat pentru voi
cu femeile voastre uneori
am pierdut pentru voi
partide de whist
nopți chei apartamente
țiple mii de cărți și casete
352 de brichete pe an
și uzul rațiunii de trei ori
pe săptămână
cât timp voi câștigați
câștigațiiii
bine
îngrășând vițelul cel gras
pentru noi

numai noi
v-am încălzit paturile și inimile
cu faptele noastre de vitejie
ridicole și ratate
pentru voi ne-am vopsit fețele
ne-am îmbrăcat în piele și ne-am lăsat plete
am transpirat în geci de piele
ne-am scris pe piept blesteme
și am ieșit să ne batem între noi
pentru voi
am încasat
numai noi
ne purtăm în noroiul necruțătoarei ierni de neon
semnele dureroase ale plăcerii voastre
de a vă aminti din căldura căminului unde vă țineți copiii la piept
nasurile strâmbe genunchii sparți pe pârtie coastele frânte
după ce au încercat asfaltul vertebrele tasate după un contact
brutal cu scara mâinile smulse prea târziu de pe ghidon
plămânii arși de prea mult gudron
urmele glorioase
cu care să vă mândriți în pauza de cafea sau la un botez

timp
în
care
nu
mai
noi
vom înfrunta frica

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s