Home » poezie » 3435

3435


vom ajunge la vârsta la care ne vom împături oasele
ne vor împăduri pieile
soarele va fi o aluniță pe umărul tău

în sufragerie va fi cald, în dormitor va fi frig
lucrurile se vor condensa
ca un fel de boală necunoscută
ca un fel de termen neînțeles

encefalopatie uremică
corticoterapie

nu ne rămân multe de zis, pe străzi se fac cozi, semafoarele arată toate roșu taurii toreadorii
șerpii ce mișună pe sub pături
morții ce mișună sub mine

undeva cineva a uitat să stingă lumina

Advertisements

8 thoughts on “3435

  1. Nu dau Like: prea dur pentru gustul meu, bătrâne; “prinzi” o atmosferă de se face pielea de găină pe om. Şi mai pune capac şi enumeratrea aia a maladiilor (de care, cred, ar fi bine să te lipseşti. Dar e Poezie!

    • mulțumesc, domnule Dimitrie Lupu, nu mă așteptam să vă regăsesc pe aici, după destul de mult timp de la ultimele dvs. comentarii.

      mă bucur că, în accepțiunea dvs., este poezie, mă bucur că, într-un fel sau altul, e reușit și, sper eu, vă place. :D, numai bine vă doresc. și poate ne vedem într-un viitor apropiat la cenaclu.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s