Home » de prin periodice » cântece eXcesive

cântece eXcesive


Drumul spre casă nu mai e drumul spre casă

Într-o seară am cărat cu nevastă-mea
zece găleți cu căcat —
cred că din 98 nu ne-am mai simțit atât de
unul lângă altul atât de bine:
vomam și râdeam, râdeam și vomam,
— am jurat atunci
să nu mai mâncăm niciodată –
printre câinii înnebuniți de duhoare,
printre bibilici, în bezna de sub zarzării înfloriți
lumina lanternelor tăia picioarele ei
grosolane în uriașii pantaloni de trening
ai lui socru-miu, și cu adevărat picioarele ei coborau
ca-n pildele lui Solomon,
direct până în moarte.

Apoi, pe nespălate — cum se și face
după zdrobitul strugurilor, după înmormântări
sau după lucrările cu vidanja —
pe nespălate am făcut dragoste-n draci

și din întuneric ne fixau ochii albaștri
ai fetiței noastre –

drumul spre casă n-a fost niciodată drumul spre casă.

De la o zi la alta

a crescut zgomotul
ploii:
direct în ceafa mea,
după fereastră
o pisică uriașă
sfarmă-ntre dinți
scheletul unui pește
uriaș –

pe locul în care stau
de câteva zile
e liniște —

au fost zile de
liniște
când
m-am gândit
la toate —

spune-mi
cel mai rău lucru
care ți s-ar putea
întâmpla
și imediat
ți-aș putea descrie
un altul
mai groaznic.

din grupajul „Cu gura uscată de ură”:

e târziu spui
hai acasă
și ne trântim pe trotuar
și ne aprindem
degetele
o zgârietură pe gâtul tău
sclipește-n bătaia farurilor
te văd jupuită
între mașini
le iei ochii
strălucești
proastele-și caută punctul g
tu și când te gândești la ceva frumos
te simțit bătută
fața ta
e un drum noaptea printre blocuri
chiar și-n zilele bune
când nu ne-a scuipat nimeni
și ne-am privit

ne ridicăm
din când în când
în picioare
ca și cum am lua
o hotărâre de anul nou
neconvingătoare
fără speranță
cânt ne atingem
din întâmplare
sunăm ca două căni de tablă
ciocnite
la o sărbătoare
săracă
în camera cea mai veche
a casei
în camera cea mai întunecată
a casei
ascultăm
cum se scufundă
bărcuțele noastre de hârtie
în fiertura de alaltăieri
avem zile
la greu
frumusețe-ntre noi
cât în fața moartă
a lui marilyn monroe

aș vrea să-ți pot vorbi
cu blândețe
ca și cum ferestrele
casei noastre
ar da înspre mare
și zilele ni le-am petrece
privindu-ne
și seara ai picta
sau ai țese
și prietenii ar veni la noi
înotând
și organele noastre
și-ar fi uitat pentru totdeauna
activitățile fasciste
și viața noastră ar fi curată
ca un cuțit de măcelărie
proaspăt șters

Dan Sociu — cântece eXcesive, editura Cartea Românească, București, 2005

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s