Home » Altele » despre lectură

despre lectură


citim cărți. de mici, de bătrâni, de tineri, de adulți; de orice fel și orice tip;
însă nu se poate ca în momentul în care citești destul, orice o fi însemnând destul (suficient?), să nu începi să te întrebi; mi s-a spus odată, chiar un fost coleg de facultate mi-a zis-o, că o să mor cu nasul în cărți; nimic mai adevărat, nimic mai fals.

citim și tot citim, dar care îi e scopul? nu vă lăsați păcăliți de banalul acestei întrebări; nimic de până acum nu prea sună a ceva original; ceva pe aici sună a truism, așa, însă problema e că de câtva timp, în unele zile, îmi cășună, cel puțin mie, așa, care e scopul unui citit de acest tip?

nu sunt o persoană practică, abia dacă știu să desfac o priză, să schimb sifonul de la baie, sau bateria însăși, să fac glet sau să repar o priză, iarăși, care e împușcată. nu știu nici să repar televizoare, nici să pun parchet; nu știu nici să montez o țeavă de baie sau, ceea ce e minima minimă, să cos.
abia dacă știu să-mi calc hainele cât de cât cum trebuie.

ieri, o prietenă îmi spune că mama ei este total împotriva ideii de doctorat din pricină că a studiat mult prea mult, iar de distrat nu s-a distrat. umanioarele nu sunt, nici ele, un domeniu tocmai practic-pragmatic; nu ieși nici chief executive, nu ieși nici manager de vânzări, nici nimic de genul economic-pragmatic. nu sunt talentat în această privință, în schimb, citesc. mult (sau puțin, nu are relevanță).
până în anul I de facultate eu încă credeam în divinitate, încă mă consideram o persoană religioasă, încă mă rugam, închinam etc.; apoi am dat peste Camus, eseurile sale + teatrul său, pe care l-am recitit de vreo 3 ori (dar, unii ar spune, spre rușinea mea, nu i-am citit romanele! – folosesc „!” din rațiuni proprii), după acele lecturi îndelungi, lecturi intensive, am căzut într-o depresie, dilemă, criză existențială – spuneți-i cum vreți; apoi au urmat Cioran, alții, alții și tot așa – printre care și Dostoievski, în acea vară, cu niște romane mai scurte (iarăși, spre rușinea-mi, romanele sale de esență tare îmi rămân, ca multe alte cărți, necunoscute, străine, misterioase sau escamotate). însă în răstimpul în care nu am citit, nu am pus mâna pe vreo daltă; nu știu să repar papuci, sau să pun lanțul la o bicicletă; sau chiar să o demontez.
ce fel de om mi-s eu dacă, în cazul în care întemeiez o gospodărie și-mi iau o soție cu dotă, nu sunt în stare să o administrez, să zicem așa, și să o întrețin? nu știu nici să gătesc;

problema se pune în măsura în care, indiferent câte cărți citesc, o parte a lumii în care trăim (oh, dar vai) îmi rămâne complet străină, îmi lipsește contactul cu realitatea; nici nu mă retrag într-un turn de fildeș, nici nu mă integrez total și nici nu pot spune că fac ceva util.
cărțile au reprezentat un refugiu, la modul propriu, o fugă din fața diverselor situații; de orice fel;
și totuși, nu contează câte cărți; uneori, chiar deloc.

uneori, unele lucruri sunt pur și simplu degeaba, o carte bună, un final de roman/ poezie/ piesă de teatru extraordinar, care îți deschide ochii și te face să realizezi că degeaba; avem nevoie de proletari, nu de burghezi.

ce face omul stresat.

Advertisements

6 thoughts on “despre lectură

  1. iată, nimic nu se întâmplă neapărat întâmplător, să zicem așa; există o cauzalitate undeva acolo, prin substanța noastră, a oamenilor – ca să fim prețioși -, care ne face să dăm, la timpul potrivit, peste oameni, cărți, chestii. dar mulțumesc, o bibliotecă la fel de uriașă-ți doresc și ție; să nu uităm de marea bibliotecă din Alexandria; sperăm ca a(le) noastră (~e) să nu ardă.

    • Alexandra, na, știi, ideea asta a celor de la Humanitas nu e neapărat nouă; da, sună mișto sloganul lor, însă prizele pot avea efect de ambrozie, dacă știi să dozezi cantitatea; în rest, toate cărțile bune rămân (încă) necitite; mai avem de trăit multe vieți (cam la fel de multe câte poeme are Queneau).

      chapeau! 🙂

      • Mi-ai ruinat complet visele cu lipsa de originalitate a celor de la Humanitas. Atunci sa avem atatea carti cate vieti am trait, mai bine. Biblioteca uriasa iti doresc 🙂
        P.s: faina coincidenta cu Queneau. chiar azi am dat de trailer-ul “Zazie dans le metro” 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s