Home » traduceri » Michael Sarnowski și patru poeme

Michael Sarnowski și patru poeme


Zidurile din Varșovia

Sunt ziduri în Varșovia care nu au căzut.
În ’39, armata Luftwaffe a măturat acoperișurile
cu o mătură de foc și forță ce a zguduit
căminele până la nivelul de bază, a smuls brațele scaunele
și picioarele meselor de pe ele. Dinainte de
Miracolul de pe Vistula, criptologii
și clarvăzătorii văzuseră devastarea sosind,
i-au auzit vocea, au fost martorii coșmarului
ce așteaptă corpul, pe măsură ce acesta se oferă somnului.
Trebuie să ne amintim
că sfârșitul tensionat al dragostei între doi iubiți
nu se drege pe timp de război. Gândiți-vă
la cei smulși din somn de șocul primei lovituri,
țevi fisurate, cartierul lor
redus la fum și foc înăbușit. Acum gândiți-vă
la toți cei distruși de parcă ar fi fiicele voastre —
Agnieszka, Ania, Ewa — tot ce le e cunoscut
cuprins de flăcări. Imaginați-vă că le-ați crescut
pe acele fete ca ferestrele ce dau în stradă. Le-ați învățat
să vorbească din partea
tinerilor decedați. Mâini puternic încleștate
ca și cum încleștarea lor ar preveni repovestirea
numelor și poveștilor colegilor lor de clasă
omiși, știind că, probabil, vor fi următorii
dați uitării. Amintiți-le: după ce s-au dat ordinele
de demolare a orașului, după ce bombele au căzut ca îngerii morți,
erau câțiva pereți care încă stăteau pe picioare,
ca o sală de clasă în care fiecare mână ridicată
căra povara rememorării, poveștile
celor ce nu mai pot vorbi.

Autoportret

Un cârd de mierle
aglomerând o statuie roasă de vreme
a unui om ridicându-se înapoi pe picioare.

Judy Garland Live in Chelsea, Londra: Iunie, 23, 1969

You’re out of the woods
You’re out of the dark
You’re out of the night
— “Optimistic Voices” from
The Wizard of Oz

Ca într-un câmp plin cu flori, ea se ridică asemenea unei voci. Se ține de
marginea de porțelan a chiuvetei pentru a se sprijini în timp ce stă în picioare.
Iar în această ridicare se întreabă dacă așa s-a simțit Norma cu doar șapte ani
înainte. În fond, nu au fost fetele ca Norma care au făcut frumusețea
un cuvânt mai dificil de pronunțat? În oglindă nu-și vede fața,
nu gene negre ce flutură sau buze ca roșul de la ruletă, doar viața trecând încet
pe lângă ea, ca și când ea ar fi o fotografie cu timp de expunere. În această casă londoneză,
deși departe de orășelele din Minnesota în inima Mississippiului,
ea este pe drumul său, dar nu e încă acasă. Acoperită de un
nor dens adunat în mintea ei, se regăsește, calm,
încet, spre conștientizare, repetând de ce, oh, de ce nu pot?

Noile găuri

Sub luminile și fumul îmbibat de sudoare al scenei
chitaristul rock își dă jos bluza, scoate la iveală
țesut cicatrizat la care mulțimea se uită curioasă,
ca și când ar face inventarul în cartier după o revoltă.
Se uită la cusăturile irosite pe care le-a deschis
în cot, nesiguri dacă ceea ce privesc
putea fi considerat ca fiind vindecat. În cel mai rău caz, un jurnalist
cumva a reușit să-l rețină pentru o conversație candidă
într-un apartament italian mic, nedecorat, ochii săi
singura rămășiță a persoanei ce a fost. Fața stoarsă de culoare,
pielea întinsă pe golul de pe corpul său.
Când se va gândi la acest moment, nu-și va aminti
luarea interviului sau cât de mult timp a petrecut
în acel apartament cu draperiile trase peste ferestre
creând noi umbre de întuneric. Între căutările sale
pentru noi culmi și probleme cu crizele bruște
imaginează-ți-l fără bluză pe balcon cu venele
din brațele sale privite cu atenție ca pregătirea pentru postura de bază. Apoi,
legănându-se în aer de parcă era Fender Stratocasterul său
ars de soare, dirijând păsările, invitându-le să formeze corul.
Acesta este tipul de autodistrugere pe care l-a preferat. L-a făcut să se simtă
de parcă inspirația înflorea natural în venele sale, deși brațele sale sunt
flasce într-o parte, legănându-se în noaptea italiană, mirosind aerul
butoaielor pline de fermentarea din podgorie. Câțiva ani mai târziu,
cu mult după ce interviul a fost difuzat la posturile TV americane,
acum a mai luat în greutate și o idee despre cât de puțin control
avea, ia o chitară în mâini de parcă ar fi fost ciudatele membre ale
unui pui de pasăre. Îi ia ceva timp să taie din nou
dar jumulește și se îndoaie, scoate un ușor ciripit ce-i amintește
că atâta timp cât cântă e viu.

Michael Sarnowski, traducerea îmi aparține

surse: 1, 2 &34

Advertisements

2 thoughts on “Michael Sarnowski și patru poeme

    • mulțumesc, Radu; fac și eu ce pot, ca oricare alt blogger; dar mulțumesc!, e o chestie să aud așa ceva 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s