Home » de prin periodice » de prin cărți

de prin cărți


În vechime, unii au ajuns să cunoască Existentul. Cum au ajuns aici? Ei considerau că la originea Existentului nu este nimic. Existentul este desăvârșit. Nu i se mai poate adăuga nimic. Alții socoteau că la originea Existentului se află ceva, dar acest ceva nu are limite. Alții credeau că Existentul este limitat, dar originea lui nu constă în Afirmație și Negație. Când se manifestă Afirmația și Negația, se pierde Dao. Când se pierde Dao, se împlinește pasiunea. Oare într-adevăr există împlinire și pierdere? Oare într-adevăr nu există împlinire și pierdere? Dacă există împlinire și pierdere, există și cântecul de lăută al lui Zhao Wen. Dacă nu există împlinire și pierdere, nu există nici cântecul de lăută al lui Zhao Wen.

(…)

Unii consideră că Existentul are existență, iar alții – că Existentul nu are existență; alții – că Existentul nu are existență și non-existență, iar alții – că Existentul nu are existență, deci nu există nici Existent, nici Non-Existent. Pe neașteptate apar Existentul și Non-Existentul, dar până la urmă nu se cunoaște ce este Existent și ce este Non-Existent. Deocamdată am numit Existentul, dar nu știu dacă ceea ce am spus eu este cu adevărat Existentul sau este cu adevărat Non-Existentul. În Lumea Subcerească nimic nu este mai mare decât vârful pufului de toamnă*, iar muntele Taishan este mic; nimic nu este mai longeviv decât un fiu mort, iar Peng Zu a murit prematur. Cerul, Pământul și cu mine ne-am născut odată, iar eu și cele zece mii de lucruri suntem Unu. De vreme ce Unu este, se mai poate vorbi despre el? De vreme ce Unu a fost numit, se poate să nu se mai vorbească despre el? Unu și cuvântul fac doi; doi și cu Unu fac trei**. Pornind de aici, nici chiar socotitorul cel mai priceput n-ar ajunge la vreun rezultat. Atunci, cum ar putea ajunge un om obișnuit? De aceea, de la Non-Existent sea ajunge la Existent și de aici la trei. Ce s-ar obține dacă s-ar porni de la Existent și s-ar ajunge la Existent? Fără a ajunge aici, Adevărul este rostit deja.
Deci Dao nu are limite, iar vorba nu este statornică. Din pricina vorbei se fac distincții.

______________
Deoarece, toamna, animalelor cu blană le crește un puf foarte fin care le ajută să înfrunte frigul iernii, „vârful pufului de toamnă” este o metaforă pentru ceva foarte mic.
** În acest pasaj se prezintă cele trei etape ale cunoașterii. Prima treaptă este reprezentată de ideea în sine, obscură, nedefinită care este Unu și care nu poate fi exprimată; a doua este ideea care poate fi exprimată și care este, la rândul ei, Unu; ultima este exprimarea ideii, adică Unu care-l amintește pe cel inițial.

Zhuangzi — Călătorie liberă, traducere din chineza clasică, note, studiu introductiv, gloasre și bibliografie de Luminița Bălan și Tatiana Sega, Humanitas, 2009, București

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s