Home » de prin periodice » mărturisiri literare

mărturisiri literare


Dacă limbajul numește ceea ce există, cum poate el numi ceea ce nici există, nici nu există? Dacă cuvintele sunt nume ale conceptelor, cum să numești o stare precosmică, adică pre-conceptuală? O stare de dinainte de cuvânt? Ființa însăși a limbajului e pusă, astfel, sub semnul întrebării.

(p. 46)

În poetica lui Nichita Stănescu – așa cum însuși teoretiza – cuvintele sunt considerate partea cea mai puternică a ființei umane. Privită dintr-un astfel de unghi, ocurența sintagmelor eminesciene primește semnificații ce depășesc „efectul de ecou”; citatele sunt elemente ale „logosului poetic” preexistente în această realitate a „limbii poezești” (la a cărei creație participă și autorul citat, și cel citant), împlinindu-și menirea esențială.

(p. 102)

în Eminescu, ScrisoriExerciții de lectură, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2004, autori Ioana Bot și Monica Columban

și

(…) O poezie e înainte de toate, judecând după mine, o experiență vitală („ein Erlebniss”), dar o experiență vitală de un fel anumit, dezbărată de orice contingență logică, care îmi cutremură sufletul deodată, muzicalizând priveliștile și dând plasticitate sunetelor. E un fior brusc urmat puțin în urmă de o stare de detașare de viață, de o distracție stranie, aceeași pe care o resimt în genere în vis.

(Ion Pillat, pp. 207-208, v. și paragraful următor)

și

Auroră mistică

Zorii, printre piramide, crapă gene de coral
și privind, de revenire, pe Egiptul thebanit,
regăsesc, hotar pustiei, trinitatea de granit,
iar pe Nil durează-n aur pod din mal și până-n mal.

Sub zaimful dimineții, floarea iris, în zăvoaie,
dezvelește frumusețea violetului ei sân;
ibiși albi pășesc agale printre trestii și prin fân,
iar, spre Lybia, în declinu-i, cornul lunei se încovoaie.

Sus în templu, melopee și fior de harpă învie,
și pe flăcările sfinte ce-n fum galben se topesc,
din potirele de onix curge mirul arăpesc:

Lui Ammon, întru mărire și parfum și melodie.

(poezie din tinerețe a lui Gala Galaction, p. 276)

în Dumitru Caracostea – Mărturisiri literareOrganizate în anii 1932-1933 la facultatea de litere din București, ediție critică și introducere de Iordan Datcu, RCR Editorial, București, 2013

bonus

„Fiecare crâmpei de manuscris este un organism întreg, cu viața lui, cu legile ambianței lui și el trebuiește epuizat, la locul său de origină înainte de a-l strămuta în alt plan, de ansamblu.”

(p. 83, în Perpessicius – Eminesciana, Ediție îngrijită, prefață, nota editorului și tabel cronologic de Ileana Ene, Editura MLR, București, 2001)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s