Home » Altele » ora 25

ora 25


cu cât trece timpul mai mult, cu atât mă simt mai bătrân, uneori chiar nevolnic în fața problemelor. cu cât îmbătrânesc, cu atât mai mult simt că nu-mi mai permit să trăiesc de azi pe mâine, mă gândesc – cu disperare chiar – că trebuie să-mi fac un rost. caută-ți un loc de muncă, vezi unde stai, fă tot posibilul să supraviețuiești, să răzbești și să îți găsești un loc în care să te simți cât mai acasă, pentru că acasă nu mai e locul în care ai crescut, ci e locul în care crești rădăcini. dar cum poți crește rădăcini într-un loc în care simți constant acea incertitudine a unei rămâneri.

nevolnicia tuturor nevolniciilor, când toți își găsesc un rost, iar eu caut o semnificație acestui chin peren. sigur, sună a lamento, dar e un lamento pe care cu toții îl zic mai devreme sau mai târziu. să luăm calea exilului și să căutăm miracolul și promisiunea dincolo, dincoloul acela în care totul e la locul său, omenia și decența, înțelegerea și civilizația. mereu ne uităm în ograda vecinului să vedem dacă oaia sa e mai grasă decât a noastră, însă uităm să ne îngrijim propriile oi; dar ce oaie să îngrijești când tu însuți nu ai propriile unelte ca să o îngrijești. mereu aceeași problemă a esenței și a aparenței; accelerăm un proces al mondenului, al mundanului, uitând de valorile fundamentale ale neamului (cât de ortodoxist) nostru; ce valori; ce neam? nu avem nici cel mai mic respect pentru valorile noastre, pentru patrimoniu, pentru cultura națională (vorbind strict de instituții), pentru ceea ce a fost și se uită, pentru ceea ce se poate face cu adevărat bine, dar nu se face. din diverse motive.

unde intru eu? eu intru în categoria visătorilor, a celor care vor să facă ceva, dar care nu au șansă de izbândă. perseverența e mama tuturor viciilor, chiar așa este, iar viciul nostru – al tuturor – e setea și aviditatea de putere, sub orice formă ar fi ea. cine sunt eu? o persoană la fel de speriată de ce va fi, la fel de dornică de a-mi schimba trecutul și la fel de dezamăgită de prezentul acesta într-o continuă metamorfoză. ce vreau eu? ca în cazul în care Putin pornește un al treilea război mondial să se audă în difuzoare Dies irae – să mă simt ca într-un roman saramagonian, în care mitul este distrus, iar potența divină este și ea anihilată; nu voi lupta în numele lui dumnezeu sau în numele unei țări căreia nu îi pasă de mine, pentru care eu nu sunt decât o statistică, un indice în tabelul nominal al viitorilor bun-platnici; gloria in excelsis deo cât timp vom trăi în dezamăgire și marasm nu putem decât să așteptăm ca din ceruri să răsune trâmbița îngerului.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s