povestea omului


Povestea omului
Îmi face rău
Interior, exterior,
Nu știu de ce
ceva atât de condiționat
Și plin de vorbe
Mă rănește atât de mult.

Sunt rănit
Sunt speriat
Vreau să trăiesc
Vreau să mor
Nu știu
Unde să cotesc
În Vid
Și când

Ies

Pentru că nicio Biserică nu mi-a spus
Niciun Guru nu mă ajută
Niciun sfat
Doar piatra
New Yorkului
Și în cafenea
Auzim
Saxofonul
O, Ruby cel mort
Ucis de un foc de armă
În Treizeci și doi,
Aducând a vremurile de altădată
Și de- tonați
Goliți decapitați
Moartea la oră fixă

Și văd Umbrele
Dansând în Pieire
În dragoste, ținând
Strâns cururile frumoase
Ale fetițelor
Îndrăgostite de sex
Arătându-se
În lenjerie albă
La geamurile de la etajele de sus
Sperând la ce e mai Rău.

Nu mai pot suporta
Deloc
Dacă nu-mi pot apuca poponeața
Până în camera mea

Atunci acesta e adio
Sangsara
Din partea mea
Și în plus
Fetele nu sunt atât de bune
Pe cât par
și Samadhi
E mai bună
Decât crezi
Când începe înăuntru
Lovindu-ți capul
Înăuntru cu Bâzâitul
Aurului sclipitor
Îngerii Raiului
Plângând

Spunând

Te așteptăm
De Dimineață, Jack
De ce ai întârziat atât
Flirtai în camera obscură?
Această Strălucire transcendentală
E jumătatea mai bună
(a Nimicului
cânt)

Okay.
Renunță.
Nebun.
Stop.

Jack Kerouac — Bowery Blues, traducere proprie

sursa

Advertisements